În războaie reci și crude, și-a purtat menirea,
În marșul pentru adevăr, pentru iubire și dreptate.
Pe drumul întregirii, fiecare rană i-a fost popas,
Ca încercare și ca lecție, despre libertate.
*
Era doar un copil, când și-a-mbrăcat armura,
Și a-nvățat, să își înfrunte frica și să fie hotărât,
Chiar și în clipele în care, durerea, cea mai cruntă,
Îi frângea inima, ființa și trupul doborât.
*
Trecut-au ani, cu multe zile-ncrâncenate,
Trecut-au ani, cu pace și cu sensuri deslușite,
Soldatul a crezut că nu mai poate fi lovit
Și că războaiele sunt, toate, deja sfârșite.
*
Dar timpul și visarea l-au făcut să se înșele
Și strigătul sirenei îl cheamă iar, pe front,
Să lupte-n prima linie, pentru sens și viață,
Când moartea și zădărnicia înghit din orizont.
vantdetoamna 