Mai dă-mi o zi, să retrăiesc visarea,
În ochii tăi să fiu lumina vie,
S-ascult, când printre valuri plânge marea,
Cum sufletul se-aşterne pe hârtie.
Când ploaia se strecoară către lume,
Apleacă-ţi sufletul să ţi-l sărut,
Căci nu se ştie dacă mâine
Am să mai fiu aici, minuni să-ţi cânt.
Atunci când fluturii se-ascund sub lună,
În cercuri fine, pline de culori,
Să ştii că te aştept lângă fântână,
Cunună să îţi fac din albe flori.
Şi dacă păsările-n nori se-aruncă,
Am să mă prind de aripile lor,
Să mă ridic din lumea cea adâncă,
Şi să învăţ cum aş putea să zbor.
Când viaţa îşi opreşte tremurarea,
Pe chevaletul timpului hain,
Mai dă-mi o clipă, să pictez visarea,
Din zări albastre, ţie, să mă-nchin.
vantdetoamna 