Am să-mi fac un culcuş în copac,
Să-mi fie loc de-odihnă pentru suflet,
Între trei ramuri de lumină, împreunate prin desăvârşire.
Acolo îmi veţi fi vecini şi-o să-mpărţim vibraţiile prin zâmbet,
La un ceai, între şapte cuvinte, când timpul va fi sferă şi oamenii vor fi doar gând…
Iar când ceaţa sfârşitului de veacuri ne va aduce liniştea,
Ne vom ţine de mâini în drumul spre casă.
vantdetoamna 