Ca să fii, deschide calea
clipelor de aşteptări,
când pluteam, nebuni, prin vise,
peste albe tremurări.
Îți știam povestea, toată,
şi cântam, în gând, uitări,
te iubeam şi, totodată,
te uram, că ştii să zbori.
Cum fugeai, mereu ferice,
printre anii trecători,
şi-mi lăsai scrisori, pe frunze,
şi dansai, printre culori.
Acum, vremea mă apasă
şi îmi prinde-n păr ninsori,
te mai strig şi câteodată,
îţi mai cânt, în gând, chemări…
Ca să fiu, coboară-ţi fiinţa
printre noi, cei muritori.
vantdetoamna 