Întinde-ţi palmele şi cuprinde-mi faţa,
Să nu mai simt al norilor amar,
Să nu mai vreau nici ochii tăi de ceaţă,
Nici chipu-ţi ars, nici buzele-ţi de jar,
Să nu mai fii în mine remuşcarea,
Durerea surdă, dintr-un gând hoinar,
Să nu mai ştiu ce rece e culoarea
Atingerii sărutului fugar.
Ucide astăzi tot ce-a fost vreodată
Și lasă-mă să mă scufund în gol,
Să nu-ţi mai văd imaginea pătată,
Cu dâre gri de râncezit nămol,
Să nu mai am în mine întristarea,
Când îmi înșiri minciunile-ţi, o mie,
Să nu mai fiu în tine tremurarea,
Nimicul dintre noi să nu mai fie.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 