Fără urme te-ai stins,
Floare albă de ploi,
Şi-ai vărsat rătăcire
Peste tot, peste noi.
Nu mai plânge-nfundat,
Tu, copile plăpând,
Curmă-ţi visul de doruri
Şi rămâi pe pământ.
Azi, regina e moartă
Şi-n castelul pustiu,
Doar nebunul dansează,
Sub amurg cenuşiu,
Lumea-n haos se varsă,
Zeii nu ne mai ştiu,
Anii nu ne mai vor,
Sorii plâng argintiu.
Fără glas te aprinzi,
Floare albă de nori,
Şi presari nemurirea,
Peste vânt şi ninsori,
Să nu pleci după umbre,
Mai rămâi printre flori
Şi când noaptea se frânge,
În lumină să zbori.
Foto – Noell Oszvald
vantdetoamna 