Infinitul din tine te aruncă spre ei,
Dar straja fiinţei în zale te ţine
Şi mintea-ţi croieşte cămăşi de idei,
Când visul ţi-aduce chemări clandestine.
Pe flori de hârtie ţi-ai scris cugetarea
Şi vântul le poartă spre albe oglinzi,
În care cuvântul ucide uitarea,
Când şoaptele zboară şi vrei să le prinzi.
Ceasornicul vechi îşi leapădă haina,
Tu-n palme ai strâns trei clipe târzii
Şi vrei ca tăcerea să-ţi ferece taina,
Când oamenii sunt şi-aşteaptă să fii.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 