Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Visul lui Galilei’ Category

Visul lui Galilei

Afară noaptea e lăptoasă

Și chiparoșii sunt umbriți

De o perdea de ceață deasă,

Sub care șerpii-s rătăciți.

O lumânare-și arde clipa

În încăperea dintre gânduri,

În care-ngână și ecoul

Eppur si muove, printre rânduri.

Dintre idei se-aprinde rugul

Când ochii-i tremură sub pleoape,

Iar Galileo-și poartă jugul

Visându-și moartea peste ape.

Râzând îi cere să abjure

Și-n suflet lumea să-și croiască,

Dar e prea singur să îndure

Și a uitat să mai trăiască.

Nu poate oamenii să-i vadă

Și să nu simtă condamnarea

Că și-a ales o viață fadă,

Negându-și astfel cugetarea…

Pământul totuși se-nvârtește,

Chiar dacă ei nu vor să știe,

Chiar dacă ziua-mbătrânește

Și timpul meu n-o să mai fie!

Rostea spre moarte printre șoapte,

Strângându-și pumnii peste tâmple,

Când soarele topea din noapte

Și chiparoșii n-aveau umbre.

Advertisements

Read Full Post »