Încă te mai strig, într-un colţ de lume,
Unde ploaia cade peste minţi nebune,
Unde visu-i una cu realitatea
Şi durerea caldă bântuie ca moartea.
Încă te mai cânt, într-o viata surdă,
Scrijelindu-ţi chipul, pe-o hârtie udă,
Şi te caut iarna, noaptea, când e frig,
Într-un timp al umbrei, încă te mai strig.
Edvard Munch – Strigatul-1893
vantdetoamna 