Odă ţie, suflet pogorât,
dintre iaduri negre,
pe al lumii prag,
să-ţi trăieşti durerea,
să îţi speli păcatul,
răul cel de veacuri
să-l ucizi cu drag.
Rătăcit-ai drumul
către cer, fior,
şi iubit-ai scrumul
lumii de ninsori.
Ţi-ai vândut lumina
crudului infern,
pângarit-ai chipul
darului suprem.
Te-ai nascut aievea,
printre paşi de timp
şi îți ceri iertarea
pe al morţii nimb.
Odă ţie fiinţă,
muritor născută,
ce-ţi plăteşti greşeala
din căderea mută,
şi păşeşti agale,
către cerul alb,
să-ţi câştigi lumina
sorilor de jad.
vantdetoamna 