Şi eu aş fugi de voi şi de mine,
Să uit de durere, să cred în noroc,
Dar sângele greu îmi curge prin vine
Şi inima-mi arde-ntr-o limbă de foc.
Pe umerii goi m-apasă trăirea
Şi-n cântecul lumii tăcerea o ţes,
Din foarfeci de alb croiesc rătăcirea,
Când zorii de viaţă despre umbre vorbesc.
Şi eu m-aş ascunde-ntr-un colţ de lumină,
Când oamenii-şi toarnă în suflet uitări,
Să văd râul nopţii ce-aşteaptă să vină
Şi-n apele-i calde s-aducă chemări.
M-aş duce, în zbor, spre-a mea dragă sferă,
Să semăn gardenii, în gândul de dor,
Dar drumul mi-e lung şi încă-ntr-o eră,
Mi-e dat să fiu om şi iarăşi să mor.
vantdetoamna 