Unde eşti, făptura nopţii,
Rece ca un ciob de-oglindă
Îngropat în neaua sorţii,
Sub a lumii ‘naltă grindă?
Ai fugit din nou, în vise,
Unde frigul te înalţă,
Şi-ai uitat zilele-nchise
Într-un taler de balanţă?
Te tot caut, printre gânduri,
Şi aştept, mereu, să vii,
Să mai râdem, printre rânduri,
De-ale lumii nebunii.
Unde ai plecat desculţă,
Ca să scapi de ora vieţii,
Ai uitat că-ntr-o sămânţă
E tăcerea frumuseţii?
Haide, vino să ne spunem
Amintiri din alte ere,
Nu mai sta mereu ascunsă
Printre sfere!
vantdetoamna 