Atât de crudă-i ora în care visul moare,
Când dimineaţa vine în ropot peste noi,
Şi-atât de crud e cerul fără sclipiri de soare,
Ca nucile amare din toamna fără ploi.
Ca verdele din iarba strivită sub picioare,
Când păsările fug, râzând, din doi în doi,
Atât de crud e timpul, când vine să măsoare
Secunda fără umbră, dintre copacii goi.
foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 