Tu, dă-mi în dar cuvântul,
Din el să fac o cale,
S-o răscolească vântul,
Când suflă a ninsoare,
Și lasă-mă să-l uit
Și să-l îngrop în mine,
Și-apoi să-l redescopăr,
În zilele senine,
Să-l număr printre umbre
Și să-l visez în Soare,
Când nopțile-mi sunt sumbre
Și-n mine clipa moare.
Tu, dă-mi în dar cuvântul,
Din el să fac un cântec
Și să-l pictez în timpuri,
Pe-al nemuririi pântec,
Și-ajută-mă să-l scriu,
Cu note de lumină,
Pe ochi de întuneric,
Pe fumul alb de smirnă,
Să sune-a înălțare,
A zbor și-a regăsire,
Să fie-ncoronare
De îngeri, de iubire.
vantdetoamna 