Se trage cortina de ceaţă
şi cerul se deschide greu,
cutremur se naşte din valuri
şi valuri se nasc tot mereu.
Rasună clopote-a jale
şi norii sunt păsări de foc,
şi Luna se-atinge de Soare,
când timpul îngheaţă pe loc.
Lumina începe să ardă
şi oamenii fug spăimântaţi,
e ziua când moartea cea albă
coboară din anii uitaţi,
Oceanele tremură-n albii
şi munţii sărută pământ,
e clipa când viaţa întreagă
îşi face din lume mormânt.
Când flăcări de-ofir strălucesc,
pe-altare şi-n veacuri deşarte,
şi umbrele toate-şi rostesc
păcatele-n limbă de moarte.
E timpul când vieţile toate
vibrează-n genuni seculare,
când gândul se frânge în şoapte,
când Luna se-atinge de Soare.
Time – Salvador Dali
vantdetoamna 