Dansează urmele de scrum,
pe umbrele de sticlă
şi visul arde fără fum,
într-o spirtieră mică.
Pe geamuri gerul ţese flori
de gheaţă şi lumină
şi noaptea-i îmbrăcată alb,
în voaluri lungi de smirnă.
Privirea mea clădeşte turnuri,
în colţuri paralele,
şi luna îmi tot coase sori
ascunsă în perdele.
Doar gândurile-mi sunt surori
întru târziul iernii,
şi moale se aştern pe foi,
sub apăsarea vremii.
Şi zidurile încă ştiu
atâtea nopţi de ceară,
când frământam în somn poveşti
scăldate-n călimară…
Îmi strecuram viaţa prin pene
mânjite cu cerneală,
şi fericit pictam scrisori
spre lumea de afară.
vantdetoamna 