Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Fără să știm, fără să vrem’ Category

Pe eșafodul vieții, fericirea

a scris elogiul unei lumi nebune,

când secundarul și-a oprit rotirea

pe axa întâmplării fără nume,

unde ne ținem sufletele-mpreunate,

ca într-o nesfârșită rugăciune,

pentru iertarea frunzelor uscate

și-a rătăcirii umbrelor păgâne.

În noapte, pomi de foc rodesc pe ape,

iar rodul lor e fructul de tăciune

ce arde molcom visele deșarte

și-apoi cenușa lor pe flori apune.

De-acolo vântul vine și-o culege

și-n palma lui o duce-n sus, spre cer,

până la steaua-n care făr` de a-nțelege,

ne-am ferecat povestea de mister,

atunci când dorul de a fi ne-a dat orbirea

și ne-a lăsat la capete de ani lumină,

fără sa știm ce e cu-adevarat iubirea,

fără să vrem a ști să mai revină.

Advertisements

Read Full Post »