A fost odată un sat, un loc tare frumos,
Cu o casa pictată, în galben-albastru,
O fetiță dormea, în patul de pe prispă,
Și zbura, prin vis, în nucul cel măiastru.
–
Când zorii se iveau, se trezea fericită
Și se ducea la țest, să ia din pâinea coaptă,
Unde o aștepta bunica, cu lapte cald,
Și îi spunea povești, despre lume, în șoaptă.
–
Hoinărea prin grădini, cotrobăia prin cuibare,
Iar bunicul râdea, când o privea, din prag,
El o striga, să vină, să-i dea o-mbrățișare,
Și ea i se-arunca în brațe, cu mult drag.
–
A fost odată o fetiță, au fost și doi bunici,
A fost și o prispă, a fost și nucul măiastru,
Într-un sat mititel, un loc tare frumos,
La o casă pictată, în galben-albastru.
vantdetoamna 