Trăim undeva… între noi înșine și lume,
chinuiți de o boală stranie, a obișnuinței,
și orbecăind prin vălul dintre noi și conștiință.
Trăim undeva… între paradox și nebunie,
într-o metaforă subtilă, sinonimă cu masochismul,
în care pasiunea a rămas singura cale de scăpare,
Ca un fel de electrizare a sufletului…