Pe cerul împânzit de noapte,
Poveşti îți scriu mulți muritori,
Și toți se roagă-n glas de șoapte,
În lumea lor să te cobori,
Să le aduci sclipirea vieții,
Din somnul greu să îi trezească,
Atunci când cercul dimineții
Începe să se întregească.
Când luna nouă se ascunde,
Ei te așteaptă să revii
În visul rătăcit pe unde
De ape vii.
vantdetoamna 