De-ar fi să vină iarăși noaptea
Peste podișul dintre lumi,
Mi-aș pune-n palma stângă moartea
Și-n dreapta ramuri de aluni,
M-aș strecura în gândul vremii,
Să vă topesc înspăimântarea
Și-apoi, în rugăciunea iernii,
V-aș cere binecuvântarea,
Ca ochii voștri să pătrundă
Adânc, în vălul de-ntuneric,
Și când simțirea se scufundă,
Lumina să vă fie sfetnic.
Să contemplați clipa albastră
Și sufletul să-ntindă mâna,
Ca spiritul să-l recunoască,
Atunci când va primi cununa,
Și somnul să vă fie-n pace,
În vis de alb și înălțare,
Când luna nouă arc se face
Și stelele țin cuvântare…
Și dacă-ar fi să vină ziua
În noaptea voastră dintre vise,
S-aveți în palma stângă viața
Și-n dreapta lumânări aprinse.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 