Dă-mi aripi, să zbor în cercul nopţii albe,
Când timpul se dilată printre vibraţii calde,
Când visul se desprinde din boldurile minţii
Şi îngerii se roagă pictând în taină sfinţii.
Să mă ridic uşor, deasupra lumii grele,
Şi sufletul să-mi fugă pe raza unei stele,
Să mă întrec cu vântul, prin norii de zăpadă,
Şi, când am să cobor, ninsorile să cadă.
Tu, aripi dă-mi să zbor, în cercul dimineţii,
Când timpul desfăşoară, iute, mosorul vieţii,
Când visul se topeşte, în ochiul de lumină,
Şi oamenii se roagă ca îngerii să vină.
vantdetoamna 