Picură uitarea printre căutări,
Umbrele dansează furibund sub sori,
Trupul cade greu, vie amorţire,
Ochi-adânci revarsă stropi de rătăcire.
Gândurile zboară, porţi deschid în zare,
Viaţa se apasă într-o râsuflare,
Glasul nu mai ştie limba omenirii
Ci rosteşte palid, ruga nemuririi.
Geana cade veşted, pe obraz de ceară,
Clipa se topeşte, moartea o măsoară,
Sufletul se scurge, lumea nu-l mai ţine,
Frâiele sunt rupte, frigul e în vine.
Nimeni nu mai cântă, nimeni nu mai plânge,
Vântul nu mai ştie drumul la răscruce,
Fiinţa nu mai poate treptele să urce.
Timpul se dilată şi, vibrând, dispare,
Cerul nu mai varsă spaţii seculare,
Nimeni nu mai plânge, toată lumea moare.
vantdetoamna 