În ceas de decembre,
Când totu-i pustiu
Şi zarea-i pictată
În fum cenusiu,
Când crivăţul urlă,
şi glasu-i mortuar
cutremură lumea-nvelită-n cristal…
cad stele din cerul oval.
Sunt lacrimi de înger,
Din eter presărate,
Menite să spele pământul murdar,
De grele, amare păcate.
Sunt cioburi de gheată,
Din cupola crapată de fulger,
Sunt lacrimi de mântuire,
Lacrimi de înger.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 