Să nu te legi de lume, cu nimic,
Căci ce se leagă greu se mai desface
Și nu-i cusut cu fir de borangic
Ci cu poveri, trecând prin oarbe ace.
În suflet, dorul să nu ți se-așeze,
Să fii ca fulgul rece de ninsoare,
Sclipiri de stele zborul să-ți vegheze,
De timp să nu îți pese dacă moare.
Să nu te uiți în urmă, la plecări,
Doar înainte ochii să-ți privească,
Mereu să te visezi în depărtări,
Chemarea lor potecă să-ți urzească.
În patimi să nu-ți irosești simțirea,
Și în tristețe să nu te-amăgești,
Nu cauta să vezi ce-i rătăcirea,
Și nu uita minuni să dăruiești.
De oameni cu nimic să nu te prinzi,
Să fii ca o poveste trecătoare,
Trăirea în cuvinte s-o cuprinzi,
Veșnic, să fii lumină călătoare!
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 