Uneori aș vrea să m-ascund de mine,
Piedica să-mi pierd de sub pasul greu
Și să pot să fiu fără rătăcire,
Fără drumuri aspre,
Fără gândul meu.
Uneori aș vrea să rămân senină,
Într-o împietrire fără de-nțeles
Și să pot să simt zborul de albină
Fără să-l ating,
Fără să-l strivesc
Și să pot să mușc sâmburi de cuvinte
Fără de amar,
Fără de-ntrebări…
Uneori aș vrea să m-ascund de minte,
Într-o depărtare fără de visări.
vantdetoamna 