Trezește-te ființă și leapădă-ți haina de umbră,
Privește-napoi și vezi cum lumina o țese,
Ea nu e întregul, e doar o eclectică urmă,
A ceea ce ai, dar nu-ți amintești că mai este.
Deschide-te suflet și lasă iubirea în tine,
Să simți cum te umple cu sens de a fi și cu pace,
Ea nu-i pământească, e rază din sfere divine,
E darul din tine, ce dar mai departe se face.
Trezește-te ființă și lasă-ți simțirea să zboare,
Înalț-o spre cer și uită de sforile lumii,
Ea nu e finită, e dorul de stea călătoare,
Și caută drumul ce duce spre visul minunii.
vantdetoamna 