Vuiește cerul…
Stelele strigă a înspăimântare,
Soarele curge,
Luna se strânge cu înfrigurare.
Se nasc explozii,
Comete se aruncă-n nesfârșire,
Sferele plâng
Și cântă a desăvârșire.
Pământul tace…
Copacii toți se roagă-n neclintire,
Apele-ngheață,
Fluturii-s adunați prin amintire.
Se nasc copii,
Moartea-și adună firele promise,
Oamenii dorm
Și umblă, rătăciți, prin vise.
vantdetoamna 