Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Călătorul’ Category

Călătorul

Peste crestele-ţi nalte şi sure,

Unde-apusul îşi leapădă vălul,

Cu iubire de cer şi pădure,

Un suspin ţi-a lăsat călătorul.

Se-nălţa peste valea adâncă,

Cu privirea-ndreptată spre soare,

Avea mâinile-nfipte în stâncă

Şi în gând o nebună chemare.

O chemare de foc şi doruri,

De senin, de zăpezi şi de-o cale,

Ce l-a-mpins nebuneşte în zboruri,

Peste stânca şi râpele tale.

Ca o pasăre prinsă-n furtună,

A căzut în adancu-ţi de piatră

Şi-a plecat către cer, fără urmă,

făr` să calce pe culmea-ţi pătată,

Unde sângele-n fire de iarbă

S-a-mpletit ca să-i scrie sfârşitul

Şi-unde sufletu-i fără de haină

A atins fremătând infinitul.

Peste crestele-ţi sure şi reci,

Unde noaptea îşi leagănă mreaja,

Cu iubire de vis şi de veci,

Călătorul îşi poartă amiaza.

Advertisements

Read Full Post »