Printre bucăţi de pânză-ţi va fi fost iubirea,
Când pensula în seve vii ţi-ai scufundat,
Şi pentru mărginit ai zugrăvit nemărginirea,
Zbor cosmic în culoare revărsat.
În ochi de verde-ai plămădit o lume,
Cu fiinţe de poveste şi de vis,
Şi dintr-un paragraf de nemurire le-ai pus nume
Tăcerilor ce cu vopsea le-ai scris.
Printre lumini de seve vii ţi-a fost trăirea,
Când sufletul în pânze ţi l-ai înfăşat,
Şi-n ora cea din urmă ţi-ai jertfit iubirea,
Când spre eternul de albastru ai plecat.
vantdetoamna 