Lumină din lumini,
mi-e dor să te-ntâlnesc,
în tine să mă lepăd
de tot ce e lumesc…
E grea crucea ce-o port
pe drumul cel pieziș,
port straie care dor
și merg în curmeziș,
greșeli și mult amar
în suflet mi-au săpat,
și lupt, ca o leoaică,
să îl păstrez curat.
Pe trupu-mi ostenit,
secundele cad aspre,
dar mă gândesc, cu drag,
la sferele-ți albastre
și-as vrea, numai o clipă,
la ele să ajung,
să-mi odihnesc privirea
când nu mai știu să plâng,
și-apoi să mă întorc,
să-mi însușesc trăirea,
până la vremea-n care
își va afla menirea…
Atunci, toate vor fi
un vis de încercare,
în care am orbit,
să văd razele tale.
vantdetoamna 