Peste stele, Luna lumini rodește,
din vlăstari de Soare.
Timpul și viața joacă șah,
într-un abis din mare.
Trupul acesta greu
azi, nu mă mai încape,
țin corzile-i zvâcnind,
gata să-mi scape.
Peste trăire, tu…
aici îți porți simțirea
și după atâtea morți,
se naște regăsirea…
Când focul ne unește
și ne arată calea
și sensul se întoarce,
să-mi curme-nstrăinarea.
vantdetoamna 