Se lasă ceață peste lume,
densă, ca fumul de rășină,
ploaia, pe străzi, curăță urme
și zorii zilei vor să vină.
E o tăcere ce se-ntinde
până și dincolo de viață,
iar somnul greu suflete prinde,
de vise, cu un fir de ață.
E și devreme și târziu,
timpul parcă e pus pe glume,
spațiul trosnește a pustiu
și cade ceață peste lume.
foto: Ionela Andrei
vantdetoamna 