Am să te-aştept, în soarele de toamnă,
Să te întorci c-un fir de lună nouă
Şi să-ţi culeg sclipirile din palmă,
Când peste veacuri lungi uitarea plouă.
Am să te caut printre stele împietrite,
Să te privesc în mii de ani lumină,
Cum te răsfrângi în arcuri nesfârşite,
Rugându-te ca zorii să revină.
Am să te cânt în nopţile de iarnă,
Să te înalţi în unde reci şi line,
Să îţi arăt cum norii se răstoarnă
Şi cum zăpada peste lume vine.
(foto – Ionela Andrei)
vantdetoamna 