Sunt doar un om fugar,
Şi-n palme port minuni de sticlă,
Pe care le-am primit în dar,
De la bătrânul c-o aripă.
Le număr seara, la culcare,
Şi, rând pe rând, le învelesc
Cu vise lungi şi-ngândurare,
Cu tot ce minţile rostesc.
Mă pierd prin ele ca o rază,
Apusă în oglinzi de ape line,
Şi timpul iar nu mai contează,
Căci fug ca un nebun spre mine.
Sursa foto – http://www.xpatathens.com/community_and_culture/james-thierree-raoul/
vantdetoamna 