Vă rog, daţi-mi lumină,
să-mi întind cugetarea
peste vise de rouă,
arse umed de jar,
și umbriţi-mi plecarea
în tăcerea căruntă,
peste ani de hârtie,
printre clipe cu har.
Vă rog, daţi-mi lumină,
să opresc tremurarea
ochiului care plânge
pentru gândul amar,
să respir în surdină
şi să uit apăsarea
omului ce trăieşte
cufundat în bizar.
vantdetoamna 