Se-aştern zăpezi pe noaptea lumii
Şi crivăţul se-nfige
În toate crengile pădurii,
Ce iute-ncep să strige.
Se nasc dueluri printre creste
Şi râurile-ngheaţă,
Iar hăurile dau de veste
Că moartea e de faţă.
Miroase-a smirnă şi a brad
Şi gerul împleteşte
Până şi stelele ce cad,
Când cerul se roteşte.
E-atâta gol şi-atâta frig
Şi-n gândurile noastre,
Şi toate vorbele se sting
În visele albastre.
Se-nalţă fumul printre nori,
Cu aripi de răşină
Şi tu plângând înveţi să zbori,
În globuri de lumină,
Şi te avânţi peste poteci,
Printre suspine grele,
Te rupi şi strigi şi vrei să pleci,
Din ceasurile rele…
Şi iată că, dintr-o zvâcnire,
Ai evadat din iarna lumii
Şi te-ai ascuns într-o clipire
Din ochiul lunii.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 