Azi, gândurile triste să îţi treacă
Și, înspre sori, să poți să zbori mai lin,
Să cânţi nemărginirea pe o pleoapă,
Să-nchizi nefericirea într-un crin…
Când Luna trupul nou își înfiripă,
Din ochi de veacuri gri,
Pe-al cerului șal, fin,
Lumina ei să-ţi fie, pe-o aripă,
Surâs senin!
vantdetoamna 