Libertate vrut-ai, ca să fugi în noapte,
Să te-ascuzi de tine, să te-ascunzi de noi,
Ai fugit nebun, trist şi prea departe,
Ca să-ţi pot atinge sufletul greoi.
Ai plecat orbit către-o altă lume,
Unde amagirea-ţi toarnă-n palme ploi,
Ploi de rătăcire, stele fără nume,
Ce se sting aievea-n dâre de noroi.
Te-ai pierdut, demult, printre umbre fade,
Numărându-ţi visul, doar din doi în doi,
Vara te-a hrănit, cu minciuni mai calde,
Ce ţi-au şters din minte drumul înapoi.
vantdetoamna 