Mă dezleg

Azi, fața-mi îndrept spre lumini,

Nemărginirea sufletului iar o simt,

În mine sunt cuvinte rădăcini,

Tăceri din ambră și din flint.

 

Azi, desfrunzesc copacii de cerneală,

Îmi adun literele-n palme

Și zbor în emisfera boreală,

Pe Vega s-o privesc în unde calme.

 

Pătrund în adâncimea din rostiri,

Metamorfoza vieții să-nțeleg,

Ascult refrenul despre rătăciri,

Azi, aripile ființei îmi dezleg.

Read Full Post »

Gând XIV

Fă-ți, astăzi, inventarul existenței

Și uită, tot ce-nseamnă cunoștință,

Pune un semn de început întru trăire,

Crez să îți fie, peste suferință.

Încearcă să-nțelegi îngemănarea

Dintre ce e declin și ascensiune

Și ironia despre căutarea…

Care nu vede ce sub ochi i se supune.

Când vise clare vor veni prin nopți,

Respiră-n ritmul zborurilor lente,

Privește-ntregul separat de porti

Și timpul suspendat de sentimente.

Un paradox al lumii în oglindă

E ființa omului, rătăcitoare,

Care se teme, moartea să n-o prindă,

Neștiind că moartă este și viața i se pare.

Read Full Post »

Gând XIII

Curăță-ți sângele de chimia otrăvurilor,

din îmbrățișări mincinoase…

Spală-ți trupul,

de sărutările rătăcitoare și rănite.

Scote-ți din ochi visul,

despre durerile celorlalți

și despre salvarea din tine.

Întoarce-te în tine și iartă.

Iartă-te și curăță-te,

pe tine, de tine!

Read Full Post »

Ai rămas

Strălucire ai fost

Și hazard, și minune

Bucurie și rost

Într-o lume nelume.

Sensuri noi ai deschis,

Ai adus regăsire

Și-ai plecat ca un vis,

Te-ai întors în iubire.

Ai plecat și-ai rămas…

Cea mai grea desparțire.

Read Full Post »

Acolo

Vino, dacă vrei, pleacă, dacă poți…

Rămâi, dacă armura ta rezistă stihiilor minții.

Eu voi fi pacea dintre războaiele puterii,

Tu vei fi puterea care dă sens păcii…

Vom înlătura vălul uitării

Și adevărul va arde arhetipurile lumii.

Inimile vor plânge, pentru că înțeleg mărginirea,

Însă, sufletele nu au nevoie de spațiu.

Inimile au învățat legea  timpului,

Dar în miezul lor este rădăcina sufletului.

Dacă ne vom speria, de propriile himere

Și de va fi să pleci sau să mă pierd,

Amintește-ți că nu ne aparținem,

Că suntem liberi și că numai în libertate,

Ochii cei adevărați pot disipa iluzia…

De-o fi să te întorci și nu-ți voi recunoaște chipul,

Amintește-mi să mă rog cu trăirea…

Când pe pielea ta, soarele își va scrie iubirea,

Amintește-mi că măreția se naște din lucrurile mărunte

Și întâlnește-mă, acolo unde stelele se adună,

Ca să se contopească, în spirale, cu infinitul…

Vom găsi lumea noastră,

Acolo.

Read Full Post »

Actorul

Actorul…

Suflet năstrușnuic,

fremătând a rostire…

Se cațără peste fraze,

ca pe niște liane,

și le înghite, cu repeziciune,

cuvintele,

regurgitându-le,

într-un carusel de trăiri,

ca pe niște oglinzi ale lumii,

cu infinite spectre.

Actorul…

Misionar al frumosului,

în integrarea aspectelor hâde,

ființă grăitoare despre creație,

în inima distrugerii,

acord în muzica îmbrățișării

dintre viață și moarte.

Actorul…

Suflet năstrușnic,

fremătând a simțire.

pour le spécial, pour l’homme acteur…

drag ❤

Read Full Post »

There’s no forever here

There’s no forever

in this world…

You just have to embrace the light,

the sword,

Given to some

by the eternal lord,

To fight the shaddows

of their own

There’s no forever…

It isn’t here,

It’s just a word.

 

Read Full Post »

N-ai nicio vină

Nu…

N-ai nicio vină,

Că nopțile nu știu cum să mai fie  nopți…

Acum,  sunt  gazde pentru sfere de lumină,

Care ne  cheamă  în ținutul fără porti,

Unde tăcerea s-a născut regină.

Nu…

N-ai nicio vină,

Că iarna nu mai vrea să fie iarnă,

Ci un amestec între vânt și smirnă,

În care mințile ni se răstoarnă

Și hăul dintre lumi cuvintele ne-ntoarnă.

Nu…

N-ai nicio vină,

Că obișnuința ucide crud mirarea,

Ca să ne pierdem, pentru regăsire,

Când vom transcende  timpul și uitarea,

Noi, vom putea să fim iubire.

Read Full Post »

Ne-am pierdut

Mâna mea, părul tău,

Ochii tăi, glasul meu,

Gândul meu, visul tău…

Ne-am pierdut.

 

Depărtarea priveşte-o,

Doar acolo găseşti

Urma umbrelor noastre

Scrisă-n aştri funești.

Dacă şi ea ne cheamă,

Spune-i că am rămas

Numai plumbul şi gândul,

Soldăţei fără glas,

Răscolind amintiri

Din visul fals.

 

Mâna ta, părul meu,

Ochii mei, glasul tău,

Gândul tău, visul meu…

Ne-am pierdut.

Read Full Post »

Iubesc

Iubesc, ca o lacrimă de rouă,

pe inima unei flori!

Iubesc, ca un zbor uşor de pasăre

rătăcită printre nori!

Iubesc, ca un plânset de pescăruș,

răsunând în infinita singurătate a mării.

Ca timpul grăbit, călător prin univers…

Iubesc, ca un vers născut în leagăn de suflet,

ca o rugăciune profundă şi înălţătoare,

ca un fluture alb, cu aripi ude, murdare!

Iubesc, ca un nor purpuriu,

străpuns de lancele fierbinţi ale soarelui,

ca un strigăt din vis, stins în realitate,

ca un suspin, târziu, revărsat printre şoapte!

Iubesc, ca un vis de fericire,

pierdut dimineata printre gene,

ca un fulg, plutind pe amintire,

ca un cântec dizolvat în îmbrăţişarea vântului,

Iubesc, precum o stea căzătoare,

cărare de foc spre nesfârşit…

Iubesc spre infinit!

pictura- Ionela Andrei

Read Full Post »