Inimă dragă, de ce ești nebună?
De ce te agăți de dulci amăgiri?
Nu știi că în tine-i a vieții cunună?
Că tu ești sălașul divinei iubiri?
Inimă dragă, în tine stă totul…
Și curgerea apei și suflul de vânt,
În tine sunt raiul, creația și focul,
Tu, inimă dragă, ești cer pe pământ.
Rostești sensul vieții, în glas de lumină,
Hai, inimă dragă, de ce să te-oprești?
Rămâi ca oceanul, în vremea senină,
Tu, inimă dragă, ești tot ce iubești!
vantdetoamna 