În alb, mă plimb pe cai, când e furtună…
Și-o tură dau, pe-o umbră de pion,
Când toți nebunii mi s-au prins de urmă
Și sar, râzând, pe cifre de șotron.
Pe colțuri mă opresc când bate gongul,
Duelul dintre regi să îl deschidă,
Și-mi chem printre pătrate inorogul,
Pe negru, să fugim către coridă.
Când jocul e încins stau sub arcade
Și-armatele-mi spre margine se duc,
Regina mea valsează printre spade
Și-atunci, din nou, pe caii albi mă urc.
vantdetoamna 