Murim câte puțin în fiecare zi
și totodată, chiar atunci renaștem,
nu suntem cei ce ne știam a fi,
în fiecare clipă ce-o cunoaștem.
Nu mai sunt eu, acela care ieri
purtam același trup și-același nume,
în suflet, alte primăveri
rodesc dintr-ale iernilor postume.
Nu mai ești tu, cel de acum un gând,
nici cel care a scris niște cuvinte,
ființa ta e ca un râu curgând,
ce știe drumul doar spre înainte.
În fiecare clipă ce-o cunoaștem,
nu suntem cei ce ne știam a fi,
pentru că-n fiecare zi renaștem,
murind câte puțin, în fiecare zi.
The persistence of memory (1931) – Salvador Dali
vantdetoamna 