Grele s-au deschis, înspre drumul lumii,
Cu lumini prea reci, pentru gândul cald,
Şi-au lăsat să cadă, sub pătratul lunii,
Cercul viu al fiinţei, cu sclipiri de alb.
Au lăsat ca timpul să le scrie cartea,
Pe hârtia vieţii, învăţând a fi,
Exersând iubirea, sinele şi moartea
S-au închis uşor spre a reveni.
vantdetoamna 