Copilărie…tu, ştrengaro,
De mine vrei să te ascunzi?!
Am să te prind şi-am să te leg
Şi să vedem: ai să mai fugi?
Dar, lasă, lasă…Nu te iert,
Şi, chiar de vii, eu te gonesc!
Lasă, şireato, lasă, lasă…
Încet, încet am să te uit!
Te-ai furişat din lumea mea…
Da` un` te-ai dus aşa, hai-hui?
şi…jucăria mea frumoasă,
De ce e pusă-acolo-n cui?!
Eu nu mai ştiu să mă ascund…
Nici să mă joc…
şi…nu-mi mai plac
Pantofii mamei,
Cei roşii şi cu`naltul toc!
De ce la mine, azi, pe noptieră,
O altă carte am găsit?…
Dar ceea mare, cu poveşti,
Oare, cumva o am citit?
Dar ştii?…
Tu mi-ai lăsat ceva atunci:
Vise frumoase şi-amintirea
Ce-o voi păstra mereu în gând!
şi…ştii ceva, ştrengaro?
Te-am păcălit…
N-am să te uit!
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 