Copii cu creştetele ninse,
Ajunşi în pragul vieţii iar,
Pe la ieşirea către vise,
Şoptiţi poveşti pline de har…
Copii cu frunţile-ncreţite,
În ochi păstraţi voi viaţa toată
Şi râdeţi blând când amintirea
Aduce-n gând ce-a fost odată.
Înţelepciunea voastră caldă
E roua florilor de mai
Şi vin albinele s-o soarbă
Şi-n zbor s-o poarte până-n rai…
Copii cu mâinile uscate
De arşita anilor stinşi,
Vă vom iubi-n eternitate,
Chiar şi atunci când vom fi ninşi.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 