Te pierzi câte puțin în fiecare ceas,
Într-o culoare încă ne-nțeleasă…
Nu știi cum ești sau ce ai mai rămas,
Dar nu ai putea spune că-ți mai pasă.
Nu știi nici ce ai mai păstrat în gând,
Din tot ce-a fost cândva o încercare
Și-ți pare că ai devenit cuvânt…
Pus la un loc cu semnul de-ntrebare.
În fiecare ceas, te pierzi câte puțin,
În nevăzutul cel de necuprins,
Nu știi cum ești, dar simți că e senin
Și-n suflet focul vieții ți-e aprins.
vantdetoamna 