Rămâi în umbra ființei mele și ascultă cum se-nvălmășesc trăirile,
una peste alta, ca o mulțime de păsări înfometate pentru o firimitură de pâine.
Nu spune nimănui ce simți, nici ce gândești, nici ce-ar putea să fie.
Lasă visul să–și lepede haina, iar când vântul va aduce liniștea,
deschide cercul și fugi către tine.
Când ai să te găsești, oprește-te și proptește-ți fruntea-n palma sufletului,
ca și când mintea ți s-ar vărsa în inimă,
ca să se curețe.
vantdetoamna 