Iubește-mă și nu mă judeca,
În visul ăsta om de rând a trebuit să fiu
Și dacă a fi om s-ar condamna,
Îngerii toți s-ar pierde în pustiu.
Simplu nu e, să porți a trupului povară,
Nici mintea să îți fie încarcerată-n clipe,
Dar cerul face lumea mai ușoară,
Privind spre el ne construim aripe.
Iubește-mă și amintește-mă în ruga ta,
În inimă și eu am să te țin,
Până când timpul se va disipa
Și-acasă am să știu cum să revin.
vantdetoamna 