Hora umbrelor se-ntinde
pe trotuarele de ceaţă,
Noaptea-şi cântă-ntunecimea
şi regina şi-o înalţă,
Felinarul stă de veghe
pe cărarea aşteptării,
Unde zborul şi-a oprit
fluturele depărtării.
La fereastra casei albe,
pitulată sub perdele,
străluceşte fermecată,
vaza plină cu lalele.
Astăzi, dorul mă încruntă
şi păşesc în gând, stingher,
mă ascund de după rânduri
şi învăţ, tăcut, să sper
că lumina dimineţii
o să-mi poarte fericirea
şi că-n noaptea asta cruntă,
o să-mi curm alb rătăcirea,
şi-o să uit de fiinţa-mi mută,
nor hoinar prin lumi nebune,
şi-o să fug prin vis desculţă,
când tăcerea va apune.
vantdetoamna 